Campanii
Împreună putem face mult mai mult! Iată campaniile în care vă puteți implica!
Generații Puternice
Evenimente istorice trăite în timp real
Astăzi vom merge în vizită la pastorul Valerian Ciocoi. Am început de la casa părintească. Acum, părinții nu mai sunt în viață, iar aici locuiește mama soției lui. Era oră matinală, timpul la care pastorul Valerian zilnic vine să-i aducă micul dejun. Ne-a deschis încet și fără grabă și în ușă apăru o față luminoasă și zâmbitoare. Născută în 1941, Valentina Eșanu a traversat mai multe evenimente istorice și a asistat la multe schimbări în țara noastră. Părinții ei au trecut prin ambele războaie mondiale, iar tatăl a murit pe front.
„Am fost la părinți două surori și un frate, care a murit de mic. Tatăl meu a murit pe front și nici măcar n-a știut că m-am născut. Apoi a venit foametea din anii `46 – `47. Împreună cu mama și cu sora mea am urcat în tren și am plecat în Polonia”, începe istoria Valentina Eșanu. Au plecat să vândă câteva covoare, țesute de ele, cu gând să adune ceva bani, ca să cumpere de mâncare. La una din stații, le-au furat bagajele, astfel ele rămânând singure într-o țară străină, în care nimeni nu le știa și nu știau pe nimeni.
„Ne era foame. Țin minte că cineva mi-a dat un cartof mare. Mi s-a părut atât de gustos – și acum îi țin minte gustul.”
Când s-au întors acasă, casa nu mai era. Au săpat un bordei și au trăit acolo până când și-au construit o casă. Pe atunci funcționau colhozurile. „Mama a început să lucreze, iar după mai mulți ani, ne-am construit o casă”, continuă ea.
Timp de 40 de ani, a învățat copiii să scrie primele litere și a condus 12 generații.
„Îmi amintesc cum veneau copiii și-mi săreau în brațe. Era o mare bucurie să lucrez cu ei. Acum, ei s-au schimbat foarte mult, iar pe unii nu-i mai recunosc.”
Are deja 81 de ani, iar sătenii întotdeauna o salută în semn de respect. Și pastorul Valerian a fost printre elevii ei. De aici am luat-o pe Valentina Eșanu și am plecat spre casa familiei Ciocoi.
O nouă generație și o nouă dimensiune a valorilor
Acum sunt alte timpuri, oamenii nu se mai gândesc doar la pâine și nici nu mai trăiesc sub presiunea incertitudinii și a fricii. Concepțiile despre viață și gândirea au căpătat noi dimensiuni. Acum, oamenilor li s-a întors credința și familia a devenit un obiectiv important.
„Ceea ce ne ajută să fim uniți ca și familie este Cuvântul lui Dumnezeu. Familia noastră a fost întemeiată pe Cuvântul Lui. O familie puternică este aceea care are la temelie dragostea, ascultarea și înțelegerea. Conflictele sunt inevitabile, dar anume atunci se manifestă puterea – prin faptul că trecem prin ele cu dragoste”, spune pastorul Valerian. „Împreună cu soția îi îndemnăm pe copii să ne urmeze exemplul. Dorim ca ei să rămână statornici în credință și să transmită mai departe valorile pe care le-au învățat de la noi.”
Viorica Ciocoi a studiat la Universitatea Pedagogică din Tiraspol. „Trebuia să învăț 5 ani, dar am reușit să ajung doar până la anul 4 de studii. În 1992, a început Războiul de pe Nistru și am fost nevoită să revin în țară. Ultimul an l-am continuat la Universitatea de Stat, Facultatea de Filologie cu specializare în limbile română-rusă.” A lucrat în Selemet timp de trei ani, iar apoi, împreună cu soțul au înființat Centrul de plasament pentru fete orfane, proiect care a durat până în anul 2013.
„I-am învățat că trebuie să fie uniți, sinceri unii cu alții și să ajute oamenii. Spre deosebire de generația noastră, astăzi, tinerii au mai multe provocări. Tehnologiile au venit cu noi oportunități, doar că uneori tinerii petrec mai mut timp pe dispozitive, decât împreună cu prietenii. Desigur, ele au avantajele lor și oferă posibilități pe care generațiile trecute nu le aveau.”
„Apreciez la părinții mei grija pe care ne-o poartă, atenția și dragostea cu care ne învață și puterea de a înfrunta încercările”, mărturisește Valeria. A absolvit liceul în Cimișlia și acum este studentă în anul întâi la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Științe ale Educației.
Grigore spune că un lucru important pe care l-a învățat de la părinți este cum să-și administreze corect și înțelept resursele financiare. De asemenea, ne-a povestit și despre pasiunea lui pentru fotbal – este membru în echipa de fotbal CSF „Spartanii”.
„Îmi iubesc familia foarte mult. Cel mai important lucru pentru mine sunt părinții. Cred că familia mea este o familie puternică, deoarece credința în Dumnezeu o face așa”, spune Viorel. Printre valorile pe care le-a deprins de la părinți sunt credincioșia, dărnicia și bunătatea față de oameni.
Ecouri din trecut și istoria întipărită în amintiri
Valerian și Viorica Ciocoi cresc împreună cinci copii – trei fiice și doi fii. Fiicele cele mai mari, Valentina și Estera, se află la studii peste hotare, iar Valeria, Grigore și Viorel, care au 18, 16 și respectiv 13 ani, au rămas lângă părinți.
Ne-au urat de bun venit și ne-au oferit o primire călduroasă. Era o atmosferă de familie și toți se simțeau comod. Răsfoiau prin amintiri, eu scriam istoria, iar copiii s-au arătat plăcut surprinși – descopereau lucruri pe care nu le-au știut până atunci.
„S-a întâmplat că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, străbunelul a adăpostit doi parașutiști sovietici, care căzuseră cu avionul pe terenul care îi aparținea. I-a primit și le-a dat de lucru. Când a aflat guvernarea comunistă de atunci și crezând că el a făcut acest lucru intenționat, l-a condamnat la 10 ani de închisoare. N-a ajuns să-și ispășească termenul – după 7 ani, a decedat”, povestește Valerian Ciocoi.
Nu doar străbunelul, dar și bunelul a avut de suferit în acea perioadă. „Abia se căsătorise. La scurt timp după aceea, în timpul primului val al deportărilor staliniste din iunie 1941, a fost deportat în Curgan. A stat acolo timp de 12 ani și tot acolo s-a născut și mama.”
Un cadou care a devenit tradiție
După ce am finalizat această scurtă biografie a generației, pastorul ne-a povestit și despre îndeletnicirea de apicultor, care devenise o tradiție în familie.
„Am preluat îndeletnicirea de la tatăl meu, care a fost profesor de matematică. A început cu un stup pe care l-a primit în dar, apoi a mai procurat alte 40 și acum avem peste 100”, spune Valerian Ciocoi.
A început să lucreze cu tatăl său când era în clasa a 4-a, iar acum a transmis acest entuziasm întregii familii. Am vizitat și locul în care se află stupii – Ocolul Silvic Mihailovca, o margine de pădure care se contopește cu un lan de floarea-soarelui. Cel care este nelipsit de lângă tatăl atunci când recoltează mierea este Grigore. El spune că pasiunea pentru albini a apărut încă în copilărie.
„Aveam 9 ani când am început să-l ajut pe tatăl meu în lucrul cu albinele. E o plăcere pentru mine să vin aici și să petrecem timpul împreună”, spune Grigore. Astfel, un cadou s-a transformat într-o tradiție, care continuă a treia generație și are deja peste zece ani.
Am revenit, plini de entuziasm pentru cele văzute și auzite. După ce ne-am luat rămas bun, am plecat spre casă.
Ca să tragem o concluzie, părinții pot face multe lucruri pentru copiii lor, iar copiii preiau de la ei obiceiuri, tradiții și valori. Totuși, ceea ce face ca o generație să fie puternică este credința în Dumnezeu și dragostea față de oameni. Acesta este firul care aliniază generațiile și le oferă continuitate.
Proiecte
str. Timisoara, 11 A
Chisinau, MD 2059
Republic of Moldova
Contacte
- office@moldova.dorcas.org
- +373 22 46 14 46
Misiunea noastră
Vizitați-ne pe
© Copyright 2024 Dorcas Moldova. All right reserved.